Recenzie carte: Oscar şi tanti Roz – Eric-Emmanuel Schmitt

Bună draga mea!

Uşor–uşor ajung să bifez toate cărţile lui Eric-Emmanuel Schmitt, lucru pe care mi l-am propus şi sper să reuşesc până la sfârşitul anului, deşi am şi alţi autori în wishlist. O să îţi spun sincer că începe să–mi placă din ce în ce mai mult să citesc. Să dau o pagină, două, trei, sute…pentru a afla cum se întâmplă totul, faptul că intru în poveste şi reuşesc să mă văd acolo mă face să vreau să aflu cât mai repede deznodământul. Această carte mi-a fost recomandată de o fată pe Instagram şi de o prietenă, aşa că am găsit-o la reducere şi am pus mâna pe ea imediat. Am citit-o foarte repede…cred că în două zile era gata, dacă socotim drumul meu de acasă la birou şi înapoi, timp pe care îl petrec cu stoicism în minunatele maşini ale RATB-ului, aglomerate, gălăgioase şi cu puţin “noroc”, fără aer condiţionat. Cert este că dacă găsesc un loc pe scaun, atunci voi deschide cartea şi voi citi.

Ştiam la ce să mă aştept când am comandat “Oscar şi tanti Roz“, însă nu-mi imaginam că o să–mi placă atât de mult. Nici nu mai ştiu câte sentimente a nutrit cartea asta în mine, însă îmi amintesc că am râs, m-am bucurat şi m-am întristat deopotrivă. Povestea îl are personaj principal pe Oscar, un băieţel de 10 ani, care este bolnav de leucemie şi deşi ştie că va muri în câteva săptămâni, nimeni nu îi confirmă efectiv acest lucru. Toată lumea se fereşte să spună asta, iar prietenii lui din spitalul în care acesta trăieşte, au şi ei diferite boli. Însă cel mai mult se ataşează de tanti Roz, o infirmieră în vârstă, care reuşeşte să-i între în graţii şi cu care reuşeşte să se împrietenească foarte mult. Aceasta îi dă lui Oscar ideea de a trăi fiecare zi ca şi cum ar fi 10 ani şi îl învaţă să îi scrie lui Dumnezeu, pentru a nu se mai simţi singur în călătoria vieţii lui. Cu ajutorul lui tanti Roz, Oscar reuşeşte să trăiască cu repeziciune itinerariul emoţionant al tuturor vârstelor şi experienţelor, prin imaginaţia lui bogată: îşi trăieşte adolescenţa alături de prieteni, se îndrăgosteşte, se căsătoreşte la maturitate cu prima iubire, ajunge să o piardă şi în final, îşi regăseşte dragostea la apusul unei vieţi că o lumânare, ce arde la ambele capete.

Îţi recomand să citeşti cartea şi vei vedea un punct de vedere foarte diferit de a privi boala, de a trăi cu aceasta şi de a te bucura totuşi că trăieşti, prin credinţă în Dumnezeu!

Mulţumesc pentru vizită! Te pup!

Comments

comments