Recenzie carte: Otrava iubirii – Eric-Emmanuel Schmitt

Bună, draga mea!

Poveștile lui Eric-Emmanuel Schmitt îmi plac, ba chiar am și câteva titluri preferate, la care am făcut recenzii, dar cumva “Otrava iubirii” m-a surprins puțin, fiind compusă doar din file din jurnalele a patru prietene. Stilul se păstrează, același cu care autorul m-a obișnuit deja – povești ale mai multor personaje, într-o singură carte, cu un subiect comun! Mulțumesc, Libris, pentru exemplar!

În cele 135 de pagini le-am cunoscut pe Julia, Anouchka, Colombe și Raphaelle, patru prietene foarte bune care fac și un legământ, folosindu-se de un lacăt al prietenei. Exact ca acelea pe care le găsim prinse pe multe poduri, ca și declarații de dragoste între îndrăgostiți. Mi-a plăcut lectura și mi se pare chiar potrivită și pentru adolescenți, fiind ușor de urmărit și de înțeles. Nu există ambiguități, dar dragostea le dă fetelor bătăi de cap și ajung chiar să nu fie atât de bune prietene precum pare la început.Otrava iubirii - Eric-Emmanuel Schmitt

Ajunse la vârsta adolescenței, fetele trec prin diferite etape, își pun multe întrebări, au insecurități și pentru că le este mai ușor să își scrie gândurile decât să vorbească despre ele, ajung să își aștearnă gândurile și sentimentele cele mai sincere într-un jurnal. Dragostea unește, dragostea destramă, pune în primejdie și salvează alte vieți, ca într-o dramă shakespeariană.

Julia are probleme cu încrederea în sine, dar este extrem de bucuroasă când află că piesa de teatru Romeo și Julieta se va juca și la școala ei, ba chiar ajunge să joace rolul Julietei. Se îndrăgosește de Terence și ajunge să mintă că și-a pierdut virginitatea cu ei. Se dă drept Terence chiar, pentru a o testa cumva pe prietena ei, Raphaelle.

“…să știi că lumea este plină de mii, de milioane de băieți ca Terence, și asta pentru că noi, fetele, îi creăm, și permitem ca bacteria unei priviri să intre între noi; pe urmă, boala își urmează cursul, ne pierdem mințile, îl împodobim pe băiat cu tot felul de calități sau lauri și ne convingem că fericirea, salvarea noastră trece prin brațele lui.”

Anouchka se confruntă cu ea însăși, pentru că o doboră imaginea nouă despre ea, în care corpul i se schimbă. Poate accepta că nu mai este un copil, dar condiția este aceea de a deveni femeie. Nu știe dacă trebuie să aleagă un băiat care îi place sau un băiat care o place, cu care să își piardă virginitatea. Părinții ei se despart și aflăm că tatăl ei o părăsește pe mama ei pentru…un alt bărbat. Da, ciudat, însă mai ciudat și mai dur este faptul că ea acceptă situația, ba chiar o învinovățește pe mama ei pentru această despărțire dintre cei doi.

“Am un tată gay, o prietenă gravidă, un prieten în arest, colegi care bagă droguri sau alcool în fiecare sâmbătă și pe mine mă ceartă mama că mi-am făcut o pată pe blugi. Să te împuști, nu alta. N-o să-mi întemeiez niciodată o familie…”

Colombe vrea să se revolte împotriva iubirii, căci nu-și dorește să devină sclava acesteia. Cu toată încăpățânarea ei împotriva iubirii, este profund îndrăgostită de Lucas, un tip care are deja o relație cu o altă fată, dar pe care îl iubește și îl consideră bărbatul vieții sale. Dar acesta pleacă să studieze la Bruxelles și îi trimite mesaje de dor, însă ea este sfătuită de prietenele sale să agațe un alt tip. Își pierde virginitatea cu un tip care îi este prieten din copilărie.

“M-am culcat cu Hugo. Da, știu, nu sunt deloc coerentă, fiindcă eu îl iubesc pe Lucas și oficial sunt curtată de Mehdi. Cu toate astea, am făcut sex cu Mehdi. N-are importanță. Ei, de fapt, are. Prima dată are multă importanță; dar Hugo nu are.”

Raphaelle este prietena tuturor, este premianta școlii și cea mai de gașcă tipă. Așa spun toți despre ea, dar ea nu înțelege de ce se simte singură și de ce are parte de atât de multă popularitate. Foarte curioasă și cu niște aspirații de detectiv, îl cunoaște pe Terence, tipul cu care spunea Julia că și-a pierdut virginitatea. Ajunge să converseve pe internet cu el, dar nu știe dacă este corect să o anunțe și pe Julia totuși. Așa că tot continuă conversațiile, declarațiile de dragoste ajung să fie făcute destul de des și chiar decide să îl cunoască personal în weekendul în care vizitează Londra.

“Încercam să văd ce efect am eu asupra celui care mă întâlnește. I-aș fi plăcut lui Terence dacă m-ar fi cunoscut înainte Juliei? Eram copleșită de emoții, agitată de tot felul de gânduri ciudate, care se năpustesc pe o ramură de copac, și apoi își iau din nou zborul.”

descrierea cartii Otrava iubirii - Eric-Emmanuel Schmitt

Mulțumesc, Libris, pentru exemplar! Tu ai citit cartea? Cum ți se pare povestea “Otrava iubirii“?

Mulțumesc pentru vizită și nu uita că orice părere contează! Te pup!

Comments

comments

14 thoughts on “Recenzie carte: Otrava iubirii – Eric-Emmanuel Schmitt

  1. Eric Emmanuel Schmitt are carti foarte bune <3 multe piese de teatru se fac dupa cartile sale. "Otrava iubirii" am rasfait-o si eu intr-o librarie, are o tema interesanta

    1. Aceea mi-a placut si mie tare mult! E printre preferatele mele de la Schmitt. Impreuna cu “Domnul Ibrahim si florile din Coran”, la care am vizionat si filmul, dar e mult mai frumoasa cartea! 😀

    1. De la Schmitt mie mi-au placut cel mai mult urmatoarele doua:
      “Domnul Ibrahim si florile din Coran” – am vazut si filmul, dar e cam diferit fata de carte.
      “Oscar si tanti Roz” – un alt mod de a privi lucrurile si viata in sine!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

* Este necesara bifa GDPR

*

Sunt de acord

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: