Recenzie carte: Femei fara barbati – Shahrnush Parsipur
Bună, draga mea!
Ultimele două cărți pe care le-am primit de la Libris săptămâna trecută le-am citit deja și m-am gândit să mă grăbesc să povestesc despre ele, cât încă informațiile sunt calde. Cum probabil deja se subînțelege, ambele au fost ușor de citit, iar astăzi voi povesti despre “Femei fără bărbați” scrisă de Shahrnush Parsipur. Despre autoare nu știam nimic, nici despre carte nu am citit prea multe, dar țin minte că a ajuns în wishlist-ul meu după ce am văzut-o la cineva pe Instagram.
Este o carte subțire, cu doar 147 de pagini, ce se citește foarte repede. Vom cunoaște destinele a unor 5 femei, ce își doresc să nu mai trăiască sub dominația bărbaților. Autoarea ne povestește puțin despre fiecare femeie în parte, ce nu au la început nimic în comun.
*
O cunoaștem pentru început pe Mahdokht, o fostă profesoară care visa să studieze limba franceză. Dar cel mai mult își dorea să ajungă copac. Își dorea să își răspândească mlădițele peste tot, să acopere întreaga lume, astfel încât pământul să se umple de Mahdokht.
“Printre hohote de plâns, s-a gândit ca anul acela trebuie neapărat să facă un tur al Africii. Voia să meargă acolo și să devină un arbore tropical. Își dorea asta din toată inima și întotdeauna dorințele inimii sunt cele care aduc oamenii în pragul nebuniei.”
*
Faeze este îndrăgostită de Amir Khan, are 28 de ani și este necăsătorită. Aceasta își vizitează prietena ei, Mounes, care este de fapt sora lui Amir.
*
Mounes are 30 de ani și decide să fugă de acasă. Timp de o lună de zile, aceasta rătăcește pe străzi, în timp ce în oraș era mare agitație și se omorau oamenii între ei. Văzând o carte numită Împlinirea sexuală sau cum să ne cunoaștem propriul corp, a cumpărat-o și a studiat-o timp de trei zile. Am uitat să menționez că ea este virgină, însă după ce a studiat acea carte, a simțit că s-a maturizat și s-a întors acasă. Când fratele ei a revăzut-o, a început să o bată. Fără să reacționeze în vreun fel, aceasta îl întreabă de ce o bate, e nebun?! Auzind aceste cuvinte, Amir s-a înfuriat și mai tare și i-a înfipt un cuțit în inimă.
Au venit acasă și părinții lor și când au văzut-o pe fată acoperită de sânge, au leșinat. Faeze trecea pe la ei în acea seară, iar aceasta l-a susținut pe Amir, dându-i dreptate pentru ceea ce făcuse. Și l-a convins să o îngroape în grădină. Singura care știa ce s-a întâmplat era servitoarea casei, dar nu îndrăznea să spună nimic.
” Fii bărbat! E oribil! Pentru ce plângi? Ești frate, ești pătimaș, ești iute la mânie. Ai omorât-o? Bine-ai făcut! De ce nu? O fată care a dispărut o lună întreagă e ca moartă. O fată nu face așa ceva. Ai procedat foarte bine. Bravo, și eu aș fi făcut același lucru. Te-a crescut bine maică-ta! “
*
Între timp, Amir dorește să se căsătorească și își alege o fată de 18 ani. Faeze se duce la Amir acasă chiar în noaptea în care el s-a căsătorit și merge direct în grădină să ascundă un talisman. Atunci a auzit vocea lui Mounes (care era îngropată de o săptămână), spunându-i că nu poate respira, că îi este foame și sete. Mounes putea de acum să citească gânduri. Atunci decide să plece la Karaj și o ia și pe Faeze.
*
O cunoaștem și pe Farrakhlagha, o femeie de 51 de ani, căsătorită mai mult din obligație. Ajunși la pensie, aceasta așteaptă în fiecare zi ca soțul ei să plece de acasă și să se bucure de viață. După ce el pleacă, ea simte că prinde viața și se putea mișca în voie. După ce soțul ei moare, decide să se mute într-o casă in Karaj, cu grădină și multă verdeață, pe malul râului.
“Când soțul îi era acasă, toată energia îi seca și nu-i rămânea altceva de făcut decât să se ascundă în vreun colț. În cei treizeci și doi de ani de căsnicie, se obișnuise să stea tăcută și nemișcată. “
*
Ultima femeie pe care o descoperim este o prostituată pe nume Zarrinkolah, în vârstă de 26 de ani. Este o femeie plină de viață, dar care se mai plânge de muncă patroanei sale, în a cărei casă locuiește încă din copilărie. Pe atunci, avea trei sau patru clienți pe zi, însă acum, ajungea și la treizeci. Aceasta nu mai gândea limpede și într-o dimineață nu mai vedea capul clientului ei. Și de atunci, toți clienții ei sunt fără cap. Cere câteva zile libere și simțind dorința să se roage, se hotărăște să plece și ea în Karaj.
“Zarrinkolah nu îndrăznea să vorbească despre asta cu nimeni. S-ar fi putut crede că era posedată de un demon. Auzise mai demult despre o femeie posedată, care scotea niște țipete înfiorătoare în fiecare seară la ora opt, când năvăleau demonii. Asta a gonit clienții timp de câteva zile, până au dat-o afară din casă.”
Acțiunea continuă bineînțeles, ba chiar este interesant cum ajung cele 5 femei să se cunoască și să locuiască în același loc. Însă nu pot să dezvălui prea multe, așa că am să te întreb dacă ești curiooasă să afli ce se întâmplă mai departe. Per total, cartea este drăguță, însă e clar că unele lucruri sunt chiar sf-uri, iar asta denotă imaginația foarte bogată a scriitoarei. Tu ai citit cartea? Cum ți s-a părut?
Mulțumesc pentru vizită și nu uita că orice părere contează!
Cu drag și stimă, Lory!
Eu am savurat cartea, Shahrnush Parsipur are un stil aparte de a scrie, iar povestile ei sunt frumoase. Iti recomand si Memorii din inchisoare.
Am sa ma uit si dupa aceasta carte recomandata. Multumesc!
Frumoasa recenzie, multumim Lory
Multumesc si eu pentru vizita, Oana! <3
Wow, cate trairi intr-o carte! Cu siguranta o sa o cumpar si eu sa o citesc!
Da, chiar pentru fiecare femeie care apare in poveste descoperi lucruri noi.
Eu nu am citit nimic apartinand autoarei Shahrnush Parsipur. Chiar daca nu sunt mare fan carti SF (prefer filmele de acest gen), cred ca am sa-i dau si eu o sansa. Tin eu minte prost sau Libris avea cateva oferte cu transport gratuit?
Si pentru mine este prima carte a autoarei.
Libris au des promotii si oferte, dar si transport gratuit. Merita urmariti!
Nu am auzit de scriitoare si nici cartea nu e chiar pe gustul meu, dar as citi-o de curiozitate 😀
Nu as putea sa o introduc nici eu la preferate! 😀
Dar a fost draguta lectura, mai ales ca a fost usor de citit.
mie mi se pare chiar draguta, imi aduce un pic cu elif shafak, si ea are povestioare de genul care se contopesc
Elif Shafak mi-a placut cu mult mai mult decat aceasta! 😀