Recenzie carte: Pădurea norvegiană – Haruki Murakami

Bună, draga mea!

Este prima dată când citesc un autor japonez și am ales pentru început Pădurea norvegiană de Haruki Murakami. Numele cărții este împrumutat de la celebra piesă Norgevian Wood a celor de la Beatles și cineva mi-a recomandat pe Instagram să citesc această carte ascultând piesa pe fundal. Recunosc că am încercat, însă îmi distrăgea atenția de la subiectul cărții, așa că am încercat asta doar o dată. Mi-a luat ceva să o citesc, dar asta pentru că știi că nu prea citesc acasă, ci doar când merg la muncă, pentru că drumul este lung și prefer să îl fructific astfel.

Îl cunoaștem așadar pe Toru Watanabe, care ne povestește despre anii săi de facultate, despre viața la cămin, despre viața lui intimă și despre cum puținii lui prietenii l-au marcat pe viață. El are acum 37 de ani și toată povestea începe când aterizează in Germania, mai exact în momentul când așteaptă semnalul de desfacere a centurii de siguranță și când se aude pe fundal celebra piesă Norgevian Wood, moment în care își amintește de acea perioadă a facultății și ne oferă toate detaliile și informațiile pe care și le amintește.Recenzie carte - Padurea NorvegianaO cunoaștem pe Naoko, fosta prietenă a celui mai bun prieten al său, Kizuki, care alege să se sinucidă, fără să dea ceva de bănuit. Cei doi se despart și fiecare suferă după prietenul pierdut, dar se reîntâlnesc întâmplător după un an de zile și decid să se plimbe puțin; aceste plimbări devin o rutină. Când Toru împlinește 20 de ani, cumpără un tort și se duce acasă la Naoko să petreacă împreună, dar ajung să se culce unul cu altul, ea fiind virgină.

După o săptămână, Watanabe primește o scrisoare prin care este anunțat de Naoko că s-a internat într-un sanatoriu, lucru care îl face pe naratorul nostru să se apuce să bea. El nu este un tip foarte prietenos și îi place să petreacă timp singur, să mănânce singur, să se plimbe singur și îi place să citească cărți care nu sunt citite de cei de vârsta lui. Dar ajunge să se împrietenească cu Nagasawa, un tip total diferit față de el, dar cu care are în comun o carte celebră – Marele Gatsby.

Aceștia încep să iasă prin baruri, să agațe fete și să se culce cu ele. Deși Watanabe nu este prea fericit făcând asta, Nagasawa este acel tip nesimțit, care nu se gândește decât la el, la nevoile sale fizice și căruia nici nu îi pasă cine sunt fetele cu care se culcă, ba chiar nici de iubita lui nu îi pasă prea mult. Adică ea ar trebui să se simtă liberă să îl părăsească, însă ea îl iubește foarte mult și speră ca acesta să se schimbe.

O scrisoare pentru Watanabe îl face pe acesta să ceară învoire de la cămin și ajunge la sanatoriul unde este internată Naoko, cu care petrece câteva zile. Dar înainte de a se revedea, colega ei de cameră Reiko îi explică acestuia despre acest sanatoriu și aflăm că este un loc de poveste pentru cei din lumea aceea, care nu pot da cu ochii de oamenii din afară. Reiko este o fostă profesoară de muzică și devin prieteni, mai ales că ea nu poate să îi lase singuri pe cei doi în camera din sanatoriu.

Întors la Tokyo, Watanabe închiriază un apartament în care își dorește să se mute cu Naoko, când va ieși din sanatoriu. Dar ajunge să îți mai facă o prietenă, cu care are un curs comun – Midori. Ajung să petreacă mult timp împreună, iar Midori se îndrăgostește de el. Se gândește des la Naoko și nu vrea să o trădeze, așa că îi cere lui Midori să aștepte, pentru că și el o iubește, dar totuși se gândește la ea…la Naoko.

Cum se termină povestea de dragoste a lui Watanabe, cu cine rămâne și ce se întâmplă cu Naoko, Reiko, Nagasawa și Midori vei afla dacă vei citi cartea. Simt că această poveste a avut mai multe intrigi și au fost multe momente în care citeam rând cu rând și mă gândeam “Și acum? Ce se va întâmpla?” Este o poveste care mi-a plăcut și deși finalul la care mă așteptam a fost altul, acesta m-a lăsat cumva să închei eu.

Cred că voi mai citi și alte cărți ale lui Haruki Murakami, pentru că vreau să văd cum sunt și altele poate la fel de cunoscute ca aceasta. Găsești cartea în categoria de belestrică – literatură contemporană pe site-ul celor de la Libris, la un preț foarte bun. Ai citit cartea sau ai citit alte cărți ale autorului?

Pădurea norvegiană - Haruki Murakami  Mulțumesc pentru vizită! Te pup!

Comments

comments

32 thoughts on “Recenzie carte: Pădurea norvegiană – Haruki Murakami

  1. Draguta recenzie. Nu am citit nimic de la autorul asta inca, dar am vazut cateva care mi-au facut cu ochiul . Esti harnica, termini repede cartile.

  2. Nu am citit-o, dar o am în wishlist și mă tot uit la ea de ceva vreme . Din păcate mai are de așteptat, pentru că sunt altele la rând. Chiar mă gândeam că e aproape gata anul și parcă tare puțin am citit în 2017. Așa că bag tare, măcar acum la urmă, să nu mă fac de rușine față de mine însămi când trag linie, în decembrie 😀 😀

    1. Am si eu un wishlist destul de lung in privinta cartilor – sa vedem ce pot bifa de Black Friday! 🙂
      Cate carti ai citit pana acum? Poate ne povestesti despre ele pe blog! Eu am facut anul trecut un top cu 10 carti care mi-au placut si pe care le recomand.
      Te pup!

  3. Sa stii ca nu citesc recenzia :D. Pentru ca nu vreau sa descopar lucruri, sunt la jumatea cartii si ma cam tine in suspans cand si cand. Sunt curioasa unde ajunge relatia lor, daca se concretizeaza ceva, daca iese ea de acolo in final. Intelegi tu :D. Dar imi place cartea, chiar daca m-au socat dezvaluirile intime aruncate cand nu ma asteptam.

    1. Asa am fost si eu – ba in suspans, ba curioasa, ba putin dezamagita. Nu am dezvaluit multe…dar poate revii cand termini cartea!~ :))
      Daaaa, multe detalii intime…doar cei care citesc stiu! :)) Am inteles ca japonezii au astfel de intimitati in cam toate cartile lor, ia Murakami nu este o exceptie.

  4. Deși e cea mai cunoscută și controversată carte a autorului (și eu am început tot cu ea), din punctul meu de vedere nu e și cea mai reprezentativă pentru Murakami. Îți recomand „În căutarea oii fantastice” și „Dans dans dans”, a doua e continuare la prima. Mi s-au părut cu mult mai bune, mai complexe, dar și mai greoaie. Cel mai recent am citit Cronica păsării arc și deși e foarte lungă și grea, pe alocuri m-a obosit puțin, totuși mi-a plăcut.

    1. Despre “Dans dans dans” am mai auzit si mi-a mai fost recomandata, asa ca am adaugat-o in wishlist.
      Momentan cred ca ma voi orienta catre alte povesti, pentru ca Murakami nu m-a cucerit asa mult! 😀

  5. ȘI eu am citit această carte vreo 3 ani în urmă și mi-a plăcut destul de mult, Murakami știe să țină în suspans cititorul. Mi-a plăcut mult recenzia ta, ai spus atât încât să-l facă pe cititor să caute cartea și să citească sfârșitul acestui triunghi amoros.

    1. Da, intr-adevar m-a tinut in suspans cartea. Insa nu m-a cucerit, desi mi-a placut per total cartea.
      Incerc mereu sa nu spun tot, ci sa starnesc cumva curiozitatea cititorului.

  6. Interesanta carte, din ceea ce povestesti, insa nu pot sa spun ca este chiar pe stilul meu, dar cine stie, poate totusi o sa o citesc la un moment dat. Te pup :*!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

* Checkbox GDPR is required

*

I agree

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Devino Beauty Influencer

https://www.farmasi.ro/loredanamanciu/register/beautyinfluencer