Recenzie carte: Domnul Ibrahim şi florile din Coran

Bună draga mea,

Sunt la postarea cu numărul 400 şi mă bucur că este vorba despre o carte pe care am citit-o pe răsuflate, în câteva zile (asta pentru că de regulă îmi place să citesc în drumul meu spre muncă, când găsesc loc în autobuzul de regulă foarte aglomerat). Această carte am cumpărat-o după ce Dee mi-a stârnit curiozitatea în general despre Eric-Emmanuel Schmitt, un autor care te ţine în suspans, ale cărui titluri vreau să le bifez.
Am cumpărat cartea din librăria mea preferată, ce oferă transport gratuit, la doar 17 lei. Vali a citit cartea în vreo 2 ore şi nu ştiu ce anume l-a făcut să o citească – poate pentru că era pe biroul meu şi i s-a părut interesant desenul de pe copertă. Am primit această carte cu un semn special, personalizat precum cartea. Dar nu despre asta este vorba, ci despre faptul că în cele 75 de pagini citeşti despre viaţa lui Moise care, la vârsta de 11 ani îşi sparge puşculiţa şi scoate cei 200 de franci (4 luni de muncă) pentru a deveni bărbat. O minte pe cea cu care îşi pierde virginitatea că are 16 ani şi că şi-a uitat buletinul acasă.Moise îl cunoaşte în această perioada pe domnul Ibrahim ce deţine o băcănie de la care cumpără conserve mereu, pentru că tatăl lui nu îi lasă bani decât pentru cumpărături de o zi. Moise trăieşte doar cu tatăl lui şi pe care îl serveşte mereu, pregătindu-i masa în fiecare zi şi cu care nu are o relaţie plăcută, ba chiar vorbesc foarte rar. Şi cum începuse să-l fure pe tatăl său la bani, a început să-l fure şi pe domnul Ibrahim. Şi fura de la el conserve şi îşi spunea că nu este decât un arab. Domnul Ibrahim, că şi cum i-ar fi citit gândurile, i-a spus că el nu este arab, ci că este musulman. Vorbeau destul de rar, însă acesta ajunge să îl numească Momo, deşi băiatul îi spune că numele lui este Moise. Uşor uşor, au început să vorbească din ce în ce mai mult, iar domnul Ibrahim îl învaţă pe Momo diverse, ba chiar îl învaţă că trebuie să zâmbească mai mult şi multe căi i se vor deschide zâmbind. Îi spune mereu că el ştie ce scrie în Coran şi de aceea este fericit.

Momo al nostru începe să arunce zâmbete la şcoală, acasă şi la doamnele din cartier şi observă că viaţa nu e chiar atât de rea precum o ştia el. Între timp, tatăl lui îşi pierde locul de muncă şi îşi părăseşte băiatul. Trezindu-se singur, fără bani şi fără o familie lângă el, acesta îşi continuă viaţa, că şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat şi ajunge să îşi vândă cărţile, mobila pentru a supravieţui. Domnul Ibrahim ştia ce se întâmplă acasă la el, deşi el ascundea asta. După 3 luni de zile, Momo primeşte vestea că tatăl sau s-a sinucis.

Momo ajunge să fie adoptat de domnul Ibrahim şi aceştia trăiesc multe aventuri împreună. Acţiunea se întâmplă destul de repede, însă îţi poţi da seama foarte clar că domnul Ibrahim îl iubea mult pe Momo.

Ce se întâmplă în cele din urmă te las pe tine să afli. Îţi spun că am văzut şi filmul, împreună cu iubitul meu şi am rămas foarte surprinsă să regăsesc exact aceleaşi cuvinte pe care autorul le foloseşte în carte. Finalul din film este altul decât cel din carte, aşa că îţi recomand să citeşti cartea, mai ales pentru modul în care Momo reuşeşte să treacă prin viaţă şi să se maturizeze aproape singur, fără să vrea.

Aşadar, ţi-am stârnit curiozitatea despre finalul acestei cărţi?

Mulţumesc pentru vizită! Te pup!

Comments

comments