Recenzie carte: Vânătorii de zmeie – Khaled Hosseini

Bună, draga mea!

Tocmai am terminat de citit “Vânătorii de zmeie” a lui Khaled Hosseini şi îmi este foarte greu să descriu cartea, să descriu sentimentele care m-au încercat pe parcursul lecturii, însă am să încerc să îţi povestesc puţin din ea. Trebuie să ştii că autorul are un stil aparte, iar după prima carte a lui pe care am îndrăgit-o foarte mult, “Splendida cetate a celor o mie de sori“, mi-am propus să citesc toate cărţile lui! Şi mai am una, pe care o voi bifa curând!

De ce spun că Khaled are un stil aparte? Pentru că reuşeşte, cu fiecare capitol citit, să te intrige, să te facă să plângi fără să ai un motiv, fără să te regăseşti în poveste, ci pur şi simplu, din compasiune pentru personaje. Cărţile lui nu sunt poveşti vesele, ba chiar sunt triste şi pline de durere, dar mie îmi place aşa mult să le citesc, mai ales că este vorba de Orient şi de oamenii de acolo, încât ştiu cumva la ce mă aştept. Îi povesteam pe scurt soţului meu o întâmplare din carte şi îi mărturiseam că sunt atât de furioasă şi nu înţeleg de ce…de ce aşa?! Iar el m-a ascultat şi mi-a spus: “E doar o poveste!” Şi aşa este, însă mă doare să ştiu că lucrurile acelea chiar s-au întâmplat cândva cu adevărat, ba chiar se pot întâmpla şi astăzi!

Am încă un motiv să fiu recunoscătoare că sunt sănătoasă şi că trăiesc într-o ţară liberă, că sunt o femeie liberă (în a-mi exprima gândurile, sentimentele, părerile) şi că sunt ocrotită de multe răutăţi de care alţii au parte în mod gratuit…

Citind pe descrierea cărţii, nu am simţit că m-ar atrage atât de mult povestea, însă ştiu că este recomandată a se citi, aşa că am pus-o în coş şi am început să citesc din ea chiar a doua zi. Pe măsură ce citeam, am aflat de fapt amintirile unui copil pe atunci şi povestea vieţii lui, a lui Amir, care a fost crescut de tatăl său. Un copil care tânjea după atenţia acestuia, după încurajările şi îmbrăţişările lui. Un copil ce era în stare de multe lucruri, doar ca să îi între în graţii tatălui său.

Amir o duce bine în Kabul, deoarece tatăl sau are afaceri care merg bine. Şi pentru că erau înstăriţi, aveau lângă ei şi 2 servitori loiali; pe Ali şi copilul acestuia, Hassan, care i-au slujit mulţi ani. Amir şi Hassan erau foarte apropiaţi ca vârstă, aşadar au crescut împreună. Primul cuvânt rostit de Hassan a fost Ali…Hassan care îi lua apărarea întotdeauna, deşi Amir era capul răutăţilor. Hassan era un bun vânător de zmeie, ştia unde va ateriz zmeul, doar bătând cu piciorul pe pământ şi văzând unde se duce praful, ştia asta după cum bătea vântul şi nu era nevoie să urmărească zmeul pentru a-l vâna. Înălţarea şi vânătoarea de zmeie era un sport foarte apreciat şi care avea loc în fiecare iarnă, timp în care şcolile erau închise. Amir este întrebat de tatăl său dacă ar fi în stare să câştige locul I anul acesta, lucru care l-a ambiţionat pe băiat şi s-a gândit că aşa îl va face pe tatăl său să fie mândru de el.

Bineînţeles că trebuia să existe şi un om rău, un băiat care să intervină şi să facă rău. Iată că în acel an, Amir reuşeşte să câştige şi să rămână singurul cu zmeul în aer, iar Hassan aleargă să vâneze ultimul zmeu doborât de Amir. Şi de aici începe coşmarul vieţii lui Amir, pentru că Hassan este prins de băiatul rău, iar ca să scape şi să îi lase zmeul vânat, trebuie să plătească cumva… Şi aşa Hassan este batjocorit, fără să scoată un cuvinţel. Amir vede totul, dar nu are curajul lui Hassan de a-l apăra, nu îi este loial, iar asta îl va costa mult în timpul vieţii lui.

Amir nu înţelege de ce Hassan e atât de loial, atât de bun şi de ce niciodată nu ripostează. Aşa că face în aşa fel încât Ali şi Hassan să se decidă să plece, crezând astfel că va putea uita batjocura de care a avut parte Hassan din cauza lui, crezând că va putea trăi linsitit, împăcat. Dar nu, pentru că istoria cumva ajunge să se repete. Fiind război în Kabul, tatăl lui Amir decide să plece din ţară, iar după o lungă călătorie fără multe speranţe şi cu multe probleme ivite pe parcurs, ajung în America, unde încearcă să îşi trăiască viaţa linştiţi.

Amir se îndrăgosteşte, reuşeşte să se căsătorească cu aleasa inimii sale, Soraya, rămâne orfan, dar trecutul nu îl uită. Situaţia ia o întorsătură la care nu mă aşteptam, sincer, care m-a şocat şi care m-a făcut să plâng, în final.

“Vânătorii de zmeie” este o carte pe care ţi-o recomand cu drag, chiar dacă este o dramă şi are o poveste tristă, aşa cum am menţionat încă de la început, te face să nu mai laşi cartea jos! Khaled Hosseini m-a surprins şi sunt câteva pasaje din carte care mi-au plăcut. Unul din ele ar fi acesta:

” Dumnezeu chiar există! Îl văd în ochii celor de pe acest coridor al disperării. Asta e adevărata Casă a Lui, iar aici cei care L-au pierdut pe Dumnezeu Îl vor regăsi…Dumnezeu există, trebuie să existe şi mă voi ruga la El să uite că L-am neglijat în toţi aceşti ani, că am trădat, minţit şi păcătuit, pentru că acum îmi întorc faţa spre El, acum, în ceas de cumpănă. Mă rog să fie iertător, milostiv şi îndurător pe cât scrie în Sfânta Lui Carte. Şi este.”

Dacă ţi-am stârnit curiozitatea şi vrei să afli ce i se întâmplă lui Amir şi cum trecutul lui revine după mai bine de 20 de ani, poţi găsi cartea în librăria mea preferată online în categoria de beletristică, literatură contemporană, la un preţ foarte bun.

Mulţumesc pentru vizită! Te pup!

Comments

comments