Recenzie carte: Magicianul de John Fowles
Bună, draga mea!
Magicianul de John Fowles este un roman despre care se spune că trebuie citit o dată în viață. Au fost câteva persoane care mi-au povestit foarte pe scurt despre el, așa că mi-au stârnit curiozitatea și l-am pus pe lista mea de dorințe. Și l-am primit cadou de ziua mea. Mulțumesc, nașii!
Îmi place pentru că acțiunea se petrece pe o insulă grecească, Phraxos, iar eu iubesc Grecia. Așa că din acest punct de vedere, autorul m-a cucerit. John Fowles ne face cunoștință cu Nicholas Urfe, un tânăr absolvent al Oxfordului, care nu își găsește locul în Anglia. Acesta o întâlnește pe Alisson, o tânără originară din Australia, cu care începe o ciudată relație amoroasă, dar care se sfârșește în momentul în care Nicholas acceptă un post de profesor în Grecia.
Pentru că se plictisește destul de repede, viața lui fiind destul de monotonă la noua școală unde predă în Grecia, Nicholas descoperă o casă aproape părăsită. Dar aici locuiește bătrânul Maurice Conchis, iar din momentul în care cei doi se întâlnesc, narațiunea devine din ce în ce mai interesantă, niciodată nu știi dacă ce se întâmplă și ce se povestește este adevăr sau iluzie.
În Magicianul ești liber să crezi sau nu cu adevărat lumea prezentată, povestiri și amintiri din istorie, din perioada războiului cu nemții și multe altele. Și când decizi că este ficțiune, autorul face mențiuni cum că acestea ar fi fost reale. Practic, tot ce se petrece în casa lui Conchis este pus în permanență sub semnul întrebării.
Este ceea ce vede Nicholas un teatru bine regizat, cu actori foarte buni sau ia parte la o serie de fenomene ieșite din comun? Momentul culminant este acela în care Conchis povestește despre o iubire de-a lui din tinerețe, Lily, care murise de febră tifoidă. Dar cum se face că Lily este prezentă totuși? Chiar și fizic, în casa lui. Vorbele misterioase ale lui Conchis spun că oamenii nu mor niciodată, ci ei trăiesc prin amintiri.
Scena în care Nicholas se lasă hipnotizat de Conchis este unul din momentele cheie ale romanului. Momentul în care ajunge să se îndrăgostească de această misterioasă Lily, este un alt moment cheie. Însă cine este cu adevărat această femeie, Lily? Ce face ea aici, în Grecia și care este adevărata relație dintre ea și Maurice?
Extrem de multe întrebări îți vin în minte în cele peste 750 de pagini și deși este un roman lung, cu extrem de multe întâmplări și povestiri, te va acapara și vei vrea să afli de fapt care este adevărul. Care sunt lucrurile reale și care sunt cele fanteziste, care sunt iluzii.
Nicholas crede, pe rând, toate ipotezele menționate de Conchis despre el de la faptul că este un iluzionist, la aceea că este un doctor care studiază natura halucinațiilor ca simpton al dezechilibrului mental, Nicholas este doar un cobai. Și orice încercare de a comunica cu ceilalți despre asta, sunt în zadar.
Dacă vrei să afli toată povestea, trebuie să citești romanul ca atare. Nu cred că poți anticipa ce urmează, pagină după pagină poți rămâne surprins/ă și sigur nu te aștepți la atât de multe controverse.
Sunt curioasă dacă ai citit Magicianul sau dacă ești curios/oasă să îl bifezi și să îl adaugi în biblioteca ta. Spor la citit!
Cu drag, Lory!
Mă bucur că ți-a trezit și ție curiozitatea și fascinația pe parcursul lecturii. E unul dintre romanele mele cele mai iubite, dar știu că sunt și persoane care l-au urât cu patos sau chiar l-au abandonat. Depinde cât reușești să intri în lumea creată de Fowles, care are ca inspirație experiențe personale ca profesor pe o insulă din Grecia – nu mai știu dacă e menționat asta în carte, eu i-am citit și niște jurnale ale autorului.
O carte foarte interesanta, multumesc mult pentru recomandare!
Carte, care citita la maturitate, mi-a schimbat perceptia despre viata si realitate…n-am putu sa o las din mana pana nu am terminat de citit…, Nu as spune nici extrordinara, nici buna ,ci uluitor de bulversanta . Te “vrajeste” in propria-ti minte…..magica!
Da, asa este. Mintea iti este vrajita.