Recenzie carte: Bastarda Istanbulului – Elif Shafak
Bună, draga mea!
Că tot am vorbit de cărți săptămâna aceasta, vreau să îți povestesc despre prima carte pe care am terminat-o în anul 2019 – Bastarda Istanbulului de Elif Shafak. Nu cred că mai este vreo noutate că îmi plac cărțile autoarei și în general, cărțile despre cultura musulmană.
În Bastarda Istanbulului descoperim viețile mai multor femei, care sunt predominante în povestea noastră. Aflăm mai multe despre ce a însemnat genocidul armean, despre ura dintre turci și armeni. Descoperim cât de importantă este masa bogată de bunătăți, la care toți membrii trebuie să se alăture, în special duminica dimineață. Descoperim Istanbulul, marele bazar și vânzătorii ambulanți, forfota orașului și bunătățile care îți lasă apă-n gură (mai ales dacă ți-e foame).
Totul începe când Zeliha, o tânără de 19 ani, încăpățânată și rebelă, iubitoare de fuste scurte, decolteuri și tocuri înalte, rămâne însărcinată și merge la medic pentru a face avort, fiind dur criticată chiar din priviri de pacienții de la cabinet. Însă fiind panicată, medicul decide că nu poate să facă această întrerupere de sarcină. Și așa se naște Asya Kazanci.
În familia Kazanci există 5 copii, Zeliha fiind ultima. Le mai întâlnim pe Banu, Cevriye și Feride, ce au simțit mereu că sunt musafiri nepoftiți în familie. Dar pentru că trebuia să existe și un băiat, pentru a salva onoarea familiei, Allah le dă și un băiat. Se naște Mustafa și acesta este tratat ca un rege încă de la naștere. Dar pentru că trebuia protejat și trebuia să trăiască cât mai mult timp, părinții lui au hotărât să îl trimită în străinătate. Așa a ajuns Mustafa să trăiască în Arizona.
La celălalt capăt al lumii, în Arizona, o întâlnim pe Rose, tânăra mamă a lui Armanoush, fosta soție a lui Barsam Tchakhmakhchian, un bărbat armean, ce trăiește în San Francisco. Dorința ei mare este de a se răzbuna pe familia acestuia și pe el, implicit, așa că se căsătorește cu un turc. Chiar cu Mustafa, un bărbat care nu are trecut și care nu vorbește niciodată de familia lui.
Pentru că dorește să își cunoască originile cu adevărat, Armanoush, în vizită la tatăl ei, pune la cale o escapadă de o săptămână în Istanbul, unde speră să găsească răspunsuri la întrebările ei. Și așa cele două adolescente, Armanoush și Asya ajung să se cunoască. Curiozitatea le face pe cele două să se împrietenească, iar misterele familiilor lor trebuie dezvăluite. Atât în familia Kazanci, cât și în familia Tchakhmakhchian secretele vor ieși la iveală, deși sunt îngropate de secole.
O lectură interesantă, cu multe personaje cu caractere și mentalități diferite, care te va ține cu sufletul la gură, dorind mereu să afli ce urmează. Stilul lui Elif Shafak rămâne inconfundabil; știe să te pună pe jar, când să tempereze lectura, știe să îți stârnească interesul, într-un cuvânt.
Mulțumesc pentru vizită! Cu stimă și drag, Lory!
Eu nu am apucat nici acum sa o citesc. 😀 N-am citit recenzia scrisa de tine, stii ca nu citesc recenzi, astept sa citesc cartea. Sunt convinsa ca o sa-mi placa.
O sa iti placa, da! E o poveste interesanta. Nu tin minte sa mai fi citit ceva asemanator, desi carti din aceasta cultura am citit multe.
e o carte minunata! tipa scrie demential, eu am inceput sa ii colectionez cartile aparute la noi!
Da, Elif imi place si vreau sa mai citesc alte carti de ale ei, desi cred ca Onoare ramane totusi number one. Poate si pentru ca a fost prima carte citita de mine (asa imi amintesc).
Un subiect foarte interesant, chiar m-ai facut curioasa asa ca o trec pe lista de citit.Anul acesta mi-am propus sa citesc mai mult si sper sa reusesc