Recenzie carte: Băiatul cu pijamale în dungi de John Boyne
Bună, draga mea!
Băiatul cu pijamale în dungi de John Boyne este un roman pe care îmi doream să îl citesc de mult timp și deși nu este neapărat genul meu de carte, mi-am dorit totuși să o bifez, să intru cumva în mintea unui băiețel de doar 8 ani care trece prin război, care este obligat să fie respectuos, să nu pună întrebări și să nu se îndoiască că tatăl lui este un om bun.
Cea mai mare parte a poveștii o vedem prin ochii lui Bruno, a cărei viață se schimbă în momentul în care tatăl lui, un om foarte important din armata nazistă, este avansat, iar familia lui trebuie să se mute din Berlin.
Așa ajung ei la Out-With (Auschwitz), un loc ciudat unde casa lor este singura locuință adevărată. Dar la o distanță nu foarte mare de casa lor, Bruno vede, de la geamul din camera sa, sute, poate mii de oameni îmbrăcați în pijamale în dungi și încearcă să înțeleagă ce este cu ei.
Și pentru că lui Bruno îi place să exploreze, iese din grădina casei pe furiș și ajunge astfel la locul unde erau acele sute, poate chiar mii de oameni. Acolo îl întâlnește pe Shmuel, un evreu născut în aceeași zi ca el. Acesta este foarte slab, este tuns la chelie, pare că mereu este înfometat și poartă și el aceleași pijamale în dungi.
Bruno vine la gard să vorbească cu el aproape zi de zi, uneori aducându-i și ceva de mâncare. Până într-o zi, când mama lui Bruno află întâmplător ce se întâmplă de fapt cu oamenii din lagăr. Și îi cere soțului ei să îi trimită pe ea și pe copii în altă parte.
Trist, Bruno se duce la Shmuel să îl anunțe că va pleca și că nu se vor mai vedea poate niciodată, iar Shmuel îi spune lui Bruno că tatăl lui a dispărut și are nevoie de ajutor să îl găsească. Ideea lui Bruno îi surâde și lui Shmuel, iar a doua zi o vor pune în practică.
Finalul m-a luat prin surprindere și am vrut să văd apoi și filmul. Așa că pot spune încă o dată, că îți recomand să citești romanul, pentru că vei afla mai multe despre această experiență a lui Bruno, sunt exprimate cumva mai bine în carte simțirile și trăirile acestuia decât în film.
Mulțumesc, Libris, pentru această carte care mi-a arătat încă o dată că nu suntem cu nimic mai presus decât ceilalți, indiferent de religie sau de nație. Mă bucur că nu am trăit în acea perioadă și că nu am parte de o cruzime atât de mare din partea oamenilor, că am libertate să fac multe și să spun multe.
Mulțumesc pentru vizită! Cu stimă și drag, Lory!