#JurnalDeInfertilitate: Ce problemă există de fapt?
Un subiect extrem de delicat, la care mă gândesc de mulți ani. Cum să împărtășesc povestea mea despre infertilitate în mediul online. Dacă este în regulă să fac asta și mai ales, ce motivație am pentru a scrie despre infertilitate pe acest blog. Ce problemă există de fapt? De ce nu pot face copii?
Probleme cu menstruația
Încă din adolescență am avut probleme cu menstruația. Și nu este o rușine să vorbesc despre asta, nu este o decizie pe care eu am luat-o, de care să îmi fie rușine. Este pur și simplu povestea mea și sunt problemele mele personale. De care suferă milioane de alte femei din întreaga lume. Din păcate.
A fost nevoie să iau multe pastile anticoncepționale pentru a-mi regla menstruația. Uneori îmi venea de câteva ori pe an (de 3-4 ori), alteori mă ținea mai mult de 15 -20 de zile. Pastilele anticoncepționale le-am luat în urma vizitelor la medici ginecologi, niciodată după ureche, după alte sfaturi ale altor femei sau mai nou, după “medicul” Google. Ci mergeam anual să fac clasicele analize de control.
Cu ajutorul acestor pastile (care s-au tot schimbat de-a lungul anilor, adică niciodată nu am luat un singur tip de anticoncepționale), ciclul meu s-a reglat. Produceam suficient progesteron pentru ca un ovul să fecundeze. Însă după o anumită vârstă, am vrut să spun STOP. Dar nu mi se prescria altă rețetă, așa că în continuare am funcționat bine cu ele.
În plus, am ovare micropolichistice
Pe lângă asta, mai am și problema ovarelor micropolichistice. Deși la început mi-a fost frică de acest diagnostic, am citit și m-am informat că, deși este o problemă în a rămâne însărcinată având ovare micropolichistice, nu este chiar cea mai gravă afecțiune, să spun așa. Și că multe femei cu ovare micropolichistice au putut rămâne însărcinate.
Și totuși, eu de ce nu pot rămâne însărcinată?
Știi și tu (dacă ești în stadiul în care îți dorești un bebe) că cel mai întâlnit sfat (cerut sau nu) este să te relaxezi, să nu te mai stresezi și să nu te mai gândești atât de intens la acest subiect. Enjoy the moment and let it be.
Bine, hai să mergem la băi termale, hai să mergem în vacanță la Marea Mediterană, unde apa sărată a ajutat alte sute de femei. În continuare, problema rămâne nerezolvată. Era și normal să rămână așa, atât timp cât nu se știe cu adevărat motivul infertilității mele.
Histerosalpingografia – metoda de evaluare a cavității și trompelor uterine
Abia spre sfârșitul anului 2019 ajung la un spital unde merg pentru investigații amănunțite. Pentru prima dată în viață mi se oferă un diagnostic cumplit, care îmi sfărâmă toate visele, care mă aduce în stare de disperare, de neputință, de dezamăgire totală și aproape de depresie.
La histerosalpingografie mi se pune diagnosticul – trompe înfundate și impermeabile. Cel puțin una din ele, prin care substanța de contrast nu a trecut. Nu intru în detalii despre această intervenție, pentru că am avut o experiență extrem de neplăcută și dureroasă (2 zile am stat în pat cu dureri), dar poți citi pe internet mai multe.
De ce nu îi pot oferi soțui meu ocazia de a fi tată? Cu ce am greșit?
Soțul meu iubește copii, se joacă cu nepoții noștri mereu cu drag și are atracție față de copii, iar copii sunt atrași de el. E normal să își dorească măcar un copil. De ce nu i-l pot oferi, astfel încât bucuria noastră să fie deplină?
Am plâns multe zile, m-am consumat atât de mult, am fost atât de dezamagită și mi-a fost foarte greu să accept realitatea, să accept că nu pot să fac copii decât prin inseminare (asta credeam eu) sau fertilizare in vitro (FIV).
Nu înțelegeam de ce mi se întâmplă asta. Mama mea nu a avut astfel de probleme, sora mea nici atât. În jurul meu parcă toate femeile pe care le știam rămâneau însărcinate. O dată. De două ori. Iar eu primeam veștile cu sentimente atât de confuze. Bineînțeles că mă bucuram pentru ele, dar mă întristam instant pentru mine, pentru noi.
Și oricât de mult mă susținea soțul meu și mă încuraja, lupta asta era a mea în primul rând. Cu mine însămi. Să accept că nu pot face copii…era prea mult. Adormeam plângând. Mă uitam la televizor și începeam să plâng. Să mă învinovățesc pentru toate astea…
Este momentul să apelez la Fertilizare In Vitro?
Cu toate astea, am ajuns în 2 clinici de infertilitate. Am mers la consultații, am primit informatii și multe hârtii despre ce înseamnă această procedură FIV. Pentru că despre inseminare, nici nu putea fi vorba. Am citit cuvânt cu cuvânt toate acele hârtii, mi-am notat întrebări, am luat-o de la început, dar în mintea mea a rămas încolțită propunerea medicului care m-a preluat la spital – intervenția laparoscopic.
În momentul în care am decis că este momentul să fac această intervenție și am avut curaj să spun da, a venit pandemia. Și medicul nu m-a putut prelua, cazurile de Covid-19 fiind atât de multe și de grave în aproape toate spitalele. Practic, știi și tu că o perioadă parcă nu mai existau alte boli.
După asta, ne-am luat casa mult visată, iar proiectul FIV s-a amânat, din motive evidente – atât financiare, cât și psihice. Ne-am dorit mult să ne bucurăm puțin de casa noastră, să încercăm să ne oferim un anumit confort, să ne obișnuim cu viața în doi.
De ce povestesc lucruri atât de personale pe blog?
Așa cum am mai menționat (și pe blog, dar și în mediul online), este un subiect foarte sensibil, parcă prea puțin dezbătut. Motivul pentru care fac aceste mărturisiri este unul simplu – îmi doresc să ajung la acele fete, femei care au probleme de sănătate, de infertilitate, pentru a le încuraja. Pentru a descoperi o nouă comunitate de femei puternice. Pentru susținere reciprocă. Pentru că știu că nu sunt singură. Pentru că știu și am înțeles că nu este vina mea. Nu este alegerea mea. Nu mă pot învinovăți pentru acest diagnostic.
Trebuie să încerci să te detașezi puțin, să îți găsești alte activități care să îți țină mintea ocupată. Să ai încredere că în final, cel mai bine este să Îl lași pe Dumnezeu să aleagă momentul perfect pentru ca tu să devii mamă. Ce cuvânt mare și sfânt, nu?
Mulțumesc pentru vizită! Cu drag, Lory!