Am primit cel mai frumos cadou de ziua mea #LunaMea

Iubesc câinii. Foarte mult. Încă de când eram mică mi-am dorit foarte mult un Ladrador. M-au atras pentru că sunt extrem de blânzi, cuminți, isteți, sunt protectori, loiali și frumoși. Și așa cum visul meu de a avea casa în care locuim deja de mai mult de un an de zile, soțul meu mi-a îndeplinit și această dorință mare și mi-a făcut cel mai frumos cadou de ziua mea.

Țin minte că am avut multe discuții și îi spuneam des că atunci când vom avea casa noastră, la curte, vom avea cel puțin un cățel. Un labrador, mereu am menționat că îmi doresc un Labrador sau un Golden Retriever. Și încă un câine, de care își dorește el. Acum însă, știu că nu aș putea avea grijă de încă unul și nu îmi pot asuma mai multe responsabilități și griji.

Cel mai frumos cadou de ziua mea

Pe 9 februarie 2022 soțul meu m-a strigat să cobor la mașină, să-l ajut. Faptul că filma m-a surprins sincer, pentru că el nu este genul care să facă poze sau filmulețe (este total opus mie din acest punct de vedere), dar m-am îndreptat către mașină să îl ajut cu toate cumpărăturile (așa credeam eu).

Însă pe bancheta din spate, se afla o cutie mare. Și de acolo, am zărit un cap mic de cățel. Mi-am acoperit gura de uimire, l-am luat în brațe și l-am pupat. M-am îndrăgostit iremediabil și am fost extrem de încântată, însă nici unul dintre noi nu cred că a realizat ce înseamnă cu adevărat să ai un câine.

Și iată cum de ziua mea nu am mai fost eu în centrul atenției, ci ea, #LunaMea. Încă de când a ajuns în casa noastră, am știut că va fi parte din familie, că avem mai multe responsabilități și trebuie să îi oferim timp pentru iubire, joacă și dresaj. Și să investim bani pentru a fi sănătoasă, pentru a crește frumos și bine. Îmi amintesc că strânsesem ceva bani de ziua mea și îmi doream să cumpăr câte ceva pentru mine și pentru casă, dar banii au fost cheltuiți pentru ea.

Sunt fericită că are un medic veterinar foarte aproape de casă și îi place acolo. Încă de la prima vizită doamna doctor s-a purtat frumos cu ea, i-a făcut vaccinurile fără să le simtă și chiar și astăzi știe că primește ceva bun. Iar atunci când am o întrebare sau nelămurire, îmi răspunde mereu.

A făcut și prostioare și încă mai face, însă încercăm să ținem mai departe de ea lucruri la care nu are voie. Dar este destul de greu să nu facă și chestii rele, astfel încât să nu mai bifăm treaba cu certatul, ignoranța sau plictiseala.

Ce canale pentru dresaj urmăresc/recomand

Responsabilități cu un cățel în familie

Când a ajuns la mine, Luna împlinise 2 luni. Și a trebuit să mă interesez foarte mult despre ce înseamnă să ai un cățel (de rasă) în casă. Și menționez câine de rasă, pentru că am mai avut câini, însă niciodată unul de rasă, mai ales puiuț. Dar totul se învață. Și iată câteva lucruri pe care eu le-am făcut cu și pentru Luna:

• la început, a trebuit să mă organizez cu hrana – am pornit de la 4 mese pe zi, iar acum am ajuns la 2. Norocul mare a fost că șeful meu a fost înțelegător cu mine și îmi permitea să mă învoiesc la prânz, pentru a veni acasă să o hrănesc. Mănâncă doar bobițe de la Purina Pro Plan, bogate în miel, ce conțin colostru și alte ingrediente care o ajută să se dezvolte frumos și sănătos;
• nu a lipsit de la nici un vaccin, de la nici o deparazitare internă sau externă;
• am cipat-o, iar eu sunt stăpâna ei. Sunt înscrisă într-un program unde pot fi contactată în cazul în care se pierde și este găsită pe undeva. Apropo, dacă găsești un câine, îl poți duce la un cabinet veterinar pentru a verifica cine este stăpânul lui. Dacă nu mă înșel, este obligatoriu să aibe cip.
• îi dăm calciu încă de când era mică, dar doar ce i-a dat medicul veterinar și nimic altceva;
• Probiotice de la Purina, pe care i le dădeam mai rar, însă un plic de 1 gram costă 5 lei. Dar am găsit în magazine online de specialitate și îi pun un plic peste bobițe, o dată la 2 zile;
• mult timp alocat dresajului – îmi amintesc că cel puțin 2 sau 3 luni am urmărit absolut în orice moment tutoriale despre dresaj. Și încercam să pun în practică cam tot ce puteam. Asta pentru că îmi doream un câine cu care să pot ieși oriunde, oricând, nu un câine care latră și stă închis toată ziua în curte;
• atenție sporită – fiind pui, are nevoie de multă atenție, iubire, joacă, dar și de dresaj. Având în vedere că timpul trecere repede, este bine să profiți de orice ocazie pentru a-i fi alături (exact ca și cu bebelușii, parcă cresc prea repede și nu știi când a zburat timpul). Cel puțin asta simt eu acum, când Luna are 10 luni jumătate;
• multă, multă răbdare pentru că ea învață, este ca un copil căruia trebuie să îi explici totul, să poată înțelege. Și chiar dacă nu este indicat, eu am avut momente când efectiv am clacat psihic și am mai și atins-o, mai ales că nu mă accepta ca stăpân. Era clar pentru toți că soțul meu era liderul haitei, dar acum uneori nici pe el nu îl ascultă așa cum ne dorim. Poate voi apela la un dresor totuși, măcar câteva ședințe;
• îi cumpăr des oase, mingiuțe pe care să le roadă, cu care să își ocupe timpul când nu ne jucăm cu ea sau când nu suntem acasă;
• pentru că îi place mâncarea și cred că ar fi în stare să mănânce cel puțin jumătate de sac, am investit într-un castron special pentru acest tip de câini, mâncăcioși;
• cred că cel mai complicat o să fie atunci când vom vrea să mergem în vacanță și nu o voi putea lua cu noi. Oare cum aș putea să o iau pe Luna când vizitez un castel, de exemplu? Sau o mănăstire sau alte locuri unde nu se acceptă animalele de companie?

Ce am învățat-o pe Luna

• Luna a învățat cam într-o lună de zile unde are voie să își facă nevoile. Pentru că nu avea toată schema de vaccinuri făcute, stătea doar în casă. Și a învățat că trebuie să facă doar în anumite locuri cam într-o lună și puțin, timp în care efectiv strângeam după ea foarte, foarte des.
• A învățat să aștepte atunci când o hrănim. Iar astăzi, până când nu aude cuvântul “Liber”, nu se apropie de mâncare.
• Știe comenzile standard pe care le-am exersat încă de când a venit în familie. Și cu recompense a învățat “Șezi”, “Culcat”, “Așteaptă”, “Dă lăbuța”, “Noroc”, “Bate cuba”, “Rostogolește-te”, “Lasă”, “Nu e a ta”, “Spune o vorbă”, “Salută”, “Ia frumos”, “Du-te”, “Aport”, “Hai să dansăm”, “Brațe”, “Pupic” și altele. Mai avem de lucrat la câteva aspecte, cum ar fi mersul la pas, pentru că trage destul de mult și este foarte curioasă și agitată.
• Înțelege foarte bine când greșește cu ceva și își ia fața de nevinovată.
• Chiar dacă o iubesc foarte mult, o și cert, pentru că altfel nu am avea o viață frumoasă împreună. Faptul că o cert nu înseamnă că nu o iubesc, ci există anumite limite pe care trebuie să le respecte.
• De când stătea în casă a avut lesă și zgardă, pentru a ne fi mai ușor să o îndreptăm dacă și când greșește sau nu ascultă. Și a fost de mare ajutor acest sfat luat din mediul online, așa că recomand. În plus, așa se obișnuiește cu lesa/zgarda și o va accepta întotdeauna când trebuie să i-o pui la gât.
• A învățat chiar să stea cuminte și în mașină, la drum lung. Facem câteva opriri, mai ales că ea nu cere efectiv să își facă nevoile, așa că trebuie să fiu eu atentă la ea, pe drum.

Ce m-a învățat Luna

Cred că printre primele lucruri am învățat să am răbdare. Sunt de fel o persoană destul de agitată și nerăbdătoare, însă știu că trebuie să lucrez cu mine la acest capitol. Iar Luna contribuie la acest aspect destul de des, însă o făcea mult atunci când era mică.

M-a responsabilizat mai mult, în ideea că trebuie să fiu atentă când are de făcut tratament, vaccin sau orice altceva, îmi notez zilele în care ia calciu, am grijă să aibe mâncare (mai ales că o găsesc foarte, foarte greu), să aibe probiotice, jucării și chestii de ros. Apelez de multe ori și la vecini pentru a mă ajuta cu ea (să îi dea mâncare, să îi mai pună apă proaspătă).

Când era mică, veneam acasă și încercam să îi respect orele de masă cât de mult puteam. Și acum fac la fel, chiar dacă mănâncă doar de 2 ori pe zi. Cred că acest aspect are legătură tot cu responsabilitatea mea față de ea. Este dependentă de noi totuși.

Acum Luna stă afară, în curte și s-a obișnuit destul de repede cu această schimbare, lucru care mă face să cred cu adevărat că este un câine isteț, prietenos, loial, fericit și extrem de iubitor și jucăuș. Îi poți da follow pe Instagram dacă îți place de ea. 🙂

https://www.instagram.com/luna.labrador.retriever/

Cred că aș putea vorbi despre Luna multe ore, însă articolul cu numărul 1000 am vrut să fie mai special și să fie o mică introducere cu și despre ea, aici, pe blog. Are și cont de Instagram, însă postez despre ea și pe contul meu de Instagram și Facebook. Și mai nou, postez și pe TikTok. Și promit că voi încărca mai multe clipuri cu ea de când era mică.

Tu ai un animal de companie? Cum îl/o cheamă?

Comments

comments