Retrospectiva anului 2024 și câteva dorințe pentru 2025
Bună, draga mea!
Nici nu mai țin minte cum a început anul 2024, însă știu cum s-a terminat. Petrecerea dintre ani o facem acasă, în familie, pentru că…Luna, știi și tu cum e cu un câine în noaptea dintre ani. Destul de complicat, se sperie foarte tare, tremură, vor să fugă și unii chiar se îmbolnăvesc, pentru că zgomotele artificiilor și a petdrdelor/pocnitorilor sunt mult prea puternice pentru ei. Așa că ne-am decis, cam greu și târziu anul acesta, să chemăm familia tot la noi acasă.
În aprilie am sterilizat-o pe Luna. Uneori parcă îmi pare rău că nu am lăsat-o să facă pui, pentru că sigur aș fi oprit o fetiță, să nu fie singură. Însă nu e așa ușor nici cu ea, darămite cu doi. Costuri mai mari, responsabilități mai multe. Și-a revenit incredibil de repede, însă am avut grijă să ținem cont de sfaturile medicului ei pentru această recuperare rapidă. Acum ea este bine și chiar sunt recunoscătoare că nu am avut probleme atât de grave cu ea.
Anul 2024 a fost plin de provocări și mai puține vești bune. Am trecut prin atât de multe stări foarte ciudate, încât mă minunez că sunt întreagă. Am pierdut-o pe sora mea, iar drumul până în Spania a fost cel mai lung posibil…și cel mai urât. Îmi place să zbor, însă acest zbor a fost al naibii de greu. Încă îmi amintesc cum stăteam pe scaun, între 2 călători și plângeam cu suspine…și nimeni, absolut nimeni, nu m-a întrebat nimic…parcă nimeni nu mă auzea, nimeni nu mă vedea…
Am luat cea mai bună decizie, aceea de a pleca în Spania împreună cu soțul meu, pentru că m-a ajutat mult, atât pe mine, cât și pe nepoți, cei 3 băieți ai surorii mele. Mi-a fost bine cu el alături, mai ales că ziua despărțirii a fost a naibii de grea, cumplită…ceva ce nu vreau să mai trăiesc vreodată. Am fost la mare, pe plajă, au spaniolii niște plaje superbe, dar cum am fi putut cu adevărat să ne bucurăm de această escapadă?
Mama mea a îmbătrânit cu câțiva ani datorită acestei pierderi. Primul ei copil, ce poate fi mai crunt de atât? Lecția cea mai importantă primită este că familia este cea mai importantă. Și sănătatea ta trebuie să fie pe primul plan. Chiar și sănătatea ta psihică. Dacă nu stai bine cu căpșorul, cu emoțiile, este foarte ușor să cazi într-o depresie. Iar eu am fost aproape de una destul de grea…Mă rog, eu zic că am fost acolo, dar soțul meu spune că nu…
S-au întâmplat totuși și câteva lucruri bune. Datorită Asociației SOS Infertilitate, s-a reluat programul național de ajutor pentru Fertilizare In Vitro. Așa că am depus și noi dosarul. Până am primit aprobarea, până la semnarea contractului a durat ceva, însă în final, am primit voucherele și am început tratamentul. Și nu, nu am fost pregătită neapărat pentru ce urma.
În iunie am dat o fugă la mare toți 3, de ziua noastră. Am mâncat zmeură delicioasă din curtea noastră, am finalizat și câteva proiecte de tipul DIY (am tot zis că postez pe rețelele sociale, dar nu am reușit să mă organizez prea bine). Am mobilat puțin și camera care era denumită camera de depozit. Acum oricine vine la noi și stă peste noapte, are un loc asigurat și bun de dormit. Aceea va fi, de fapt, camera copilului.
Prin casă mai sunt multe lucruri de cumpărat, tot îmi vin idei despre amenajare. Îmi doresc un șemineu, un fel de sertar pe hol, deasupra caloriferului și altele. La fel și pentru curte, chiar mi s-a cam pus pata pe 2 mari proiecte, cum le spun eu, însă sunt destul de conștientă că, oricât de mult ne-am dori și ar fi bine să le executăm, banii sunt un impediment destul de solid.
Mi-am făcut tatuaj. Trebuia menționat, pentru că mi-l doresc de foarte mulți ani. De Sf. Mihail și Gavril mi-am făcut o programare (pe sora mea o chema Aida Mihaela) și am mers puțin temătoare, dar am făcut-o. M-am dus cu un model în mine, o poză salvată pe Pinterest, însă rezultatul a fost unul mai mare decât mi-aș fi dorit inițial, dar m-am obișnuit deja cu el. Și îmi place că văd inimile atunci când scriu la calculator. Și mai vreau unul, ceva ce are legătură cu Luna. Încă mă gândesc ce să aleg (am salvat 2 variante) și unde să îl fac.
Și tot pentru mine personal, am început să merg la o fată care pune extensii de gene. Lucrează foarte atent, folosește gene foarte subțiri, iar rezultatul este unul wow. Îmi place atât de mult și mă simt atât de confidentă, încât chiar nu mai simt nevoia să mă machiez. Ce zici de asta?
Am avut un Crăciun drăguț, în familie și un brad foarte frumos. De care ne-am bucurat așa cum am putut noi mai bine. Nu am ieșit prea des din casă, nu am participat la evenimente (cu excepția unei nunți la care chiar am fost cu mare drag)…ah, și la câteva competiții de darts. Mă duc cu soțul meu când începe campionatul de darts și chiar e fain să fii într-un loc cu oameni care au ales să facă ceva util și drăguț cu timpul lor liber. Sau de fapt, care își fac timp și pentru pasiunile lor.
Anul acesta, 2025, vreau să bifez mai multe ieșiri și plimbări. Am început câteva sesiuni de terapie, care mă ajută să înțeleg de unde vin anumite ieșiri, gânduri și sper eu, să reușesc să mă fiu mai atentă la ele și dacă nu sunt reale, să le înving. Vreau să îmi spun lucruri frumoase când mă uit în oglindă, vreau să fiu mai blândă cu mine și să am mai multă încredere în forțele proprii. Ah, și mai vreau un telefon nou. Că sufăr de lipsa memoriei și a performanței unui telefon mai bun. Mă uit de ceva vreme la IPhone 15 Pro Max, dar vedem dacă e chiar înțelept să îl cumpăr.
În 2025 îmi doresc sănătate pentru toată familia. Sperăm să vină și bebe, dar despre #infertilitate voi vorbi cu altă ocazie, pe rețelele de socializare. Dacă ai citit până la final, îți super mulțumesc! Și sunt curioasă, ce anume te-a învățat 2024 și ce îți dorești cel mai mult pentru 2025?
Cu drag, Lory!