Viaţa nu este făcută doar să ne plângem, să ne dorim lucruri…
Bună draga mea!
Ieri ţi-am povestit despre Pensiunea Căprioara şi sper că dacă vei ajunge acolo, îmi vei spune cum ţi s-a părut şi cum te–ai simţit! Au trecut deja două săptămâni de atunci, însă mintea mea zboară uneori către acele zile şi îmi reamintesc cu drag şi dor de timpul petrecut cu ai mei. Te sfătuiesc şi te încurajez să îţi iei părinţii, naşii, fraţii, surorile şi să ieşiţi din cotidianul zilelor ce vă sufocă cu gânduri, probleme şi neajunsuri – mai mici sau mai mari. Mi-am dorit atât de mult să mă deconectez, încât asta am şi reuşit să fac! Nu am avut nevoie de internet, de telefon, pur şi simplu m-am bucurat de vreme, de oameni şi de locaţie. Este o binecuvântare să faci asta uneori, ba chiar ajungi acasă obosit, însă cu bateriile încărcate şi ajungi să devii mai pozitiv şi clar, recunoscător pentru tot ceea ce ai!
Viaţa nu este făcută doar să ne plângem, să ne dorim lucruri (da, ştiu, şi eu o fac, însă încerc să mă uit la cei care au mai puţin decât mine, mă uit la cei într–adevăr nevoiaşi şi suferinzi, iar de aici vine recunoştinţa mea faţă de Dumnezeu şi familie!). Se spune că familia nu ţi-o alegi, familia ţi-o dă Dumnezeu, însă prietenii îi alegi tu şi este important să te înconjori de oameni pozitivi, veseli, optimişti, care să te ajute când nu mai vezi ce ai, când îţi doreşti lucrurile să se întâmple cum şi când vrei tu, dar hey! Gândeşte–te că poate planul lui Dumnezeu este cu mult mai bun decât îţi imaginezi tu! Şi ce pot să spun?!? Aşa este…totul se întâmplă cu un motiv în viaţă şi toate lucrurile au un scop – aceea de a ne defini ca oameni, aceea de a ne uita în inimile noastre şi în ograda noastră. E atât de uşor să arunci cu pietre, să îţi doreşti ce are “vecinul”, dar hai mai bine să ne bucurăm de tot ce avem (lucrurile simple aduc bucurie) – indiferent că tu consideri că nu e suficient, eu îţi spun că este! Atât timp cât eşti sănătos/sănătoasă, poţi crea legături puternice cu oamenii, poţi să te bucuri de o cană de cafea împreună cu soţul tău sau cu prietena ta, poţi să te bucuri că ai un acoperiş deasupra capului, că ai cu ce te îmbrăca, chiar dacă hainele tale nu sunt de la Zara sau Bershka, ai ce mânca…
Ai înţeles tu ideea şi chiar îmi doresc să simt asta pe zi ce trece mai mult, aşa că îţi doresc şi ţie acelaşi lucru! Iubeşte! Fii recunoscător/recunoscătoare! Nu zic să te mulţumeşti cu ce ai, pentru că poţi face şi avea mai multe, însă trebuie să ai grijă la acea linie subţire care se poate destrăma foarte uşor şi ajungi să te pierzi iar printre oameni şi să devii frustrat/a.
Şi eu am avut câteva planuri care nu s-au înfăptuit şi se pare că nu a fost momentul…nu a fost timpul potrivit pentru acele schimbări pe care le-am visat şi pe care încă mi le doresc din inimă, aşa că nu-mi rămâne decât să aştept şi să mă bucur de viaţa mea! Să mă bucur de pregătirile de nuntă, să mă bucur de blog şi de voi, cele care îmi sunteţi aproape, care mă vizitaţi, care îmi lăsaţi păreri şi cu care pot discuta deschis. Iar momentele astea sunt de nepreţuit…momentul în care iubitul meu mă ţine în braţe şi ne uităm la un film sau vorbim pur şi simplu – sunt de nepreţuit, momentele în care mama e fericită şi are o stare bună – e de nepreţuit pentru mine, pentru că o iubesc, iar ea este cea mai bună, blândă şi minunată femeie din lume! Momentul în care închizi o carte care te-a impresionat şi la care te gândeşti şi plângi sau suspini pur şi simplu – e de nepreţuit!
Bucură–te de viaţă şi ai grijă de inima şi sufletul tău!
Mulţumesc pentru vizită! Te pup!
Ce postare frumoasa am citit, draga mea. Te pup!
Multumesc din suflet!
Frumos articol 🙂 Asa este, trebuie sa nu uitam sa privim mai presus de micile nimicuri ale vietii de zi cu zi… sa nu uitam sa ne numaram binecuvantarile in fiecare zi si sa fim recunoscatori pentru ele. Restul sunt doar detalii…
Multumesc! Te pup!
Ce frumos ai scris, Lory ! Sa stii ca si eu incerc “sa-mi trag cate-o palma” uneori, incerc sa realizez ca ar trebui sa pretuiesc mai mult ceea ce am si deseori…imi reuseste, sincer. Evenimentele negative, anumite momente de tristete, stresul de zi cu zi clar ne afecteaza si pentru o bucata de timp vedem totul in negru dar un om care se stie bucura si de putin, un om cat de cat optimist, sigur isi revine repede si zareste din nou lumina de la capatul tunelului. Ma incadrez in categoria oamenilor foarte sufletisti si sensibili desi aparent sunt o fata energica mereu pusa pe glume, o guraliva in toata splendoarea 🙂 . Sunt mereu pusa pe glume dar in suflet mereu car dupa mine tone de griji…chestiute d-alea mici, adunate la un loc pentru care nici macar nu ar merita sa ma obosesc dar totusi o fac! Ideea e alta (hai sa nu deraiez de la subiect :P) : eu chiar reusesc deseori sa savurez cu adevarat orice moment aparent fara prea mare importanta; gen o dimineata insorita in care ma trezesc linistita, imi pregatesc cafeaua si oftez…dar oftez de bine, ma simt bine si in sinea mea incep sa multumesc Celui de Sus pentru dimineata aia superba. E un exemplu banal dar cred ca ai prins ideea (defapt despre asta si discuti tu in articolul asta). As putea da o gramada de exemple dar ma opresc aici. Am citit cu mare drag randurile tale si parca ai si reusit sa mai bagi o doza de optimism in mine. Multumesc ! Esti o fata de milioane, sa nu te schimbi niciodata ! <3
Si eu sunt la fel…pot rade cu gura pana la urechi, dar in suflet sa existe tristete si amaraciune, dezamagire si durere… Am si eu momente – uneori mai dese, alteori mai rare, cand pur si simplu imi e greu sa accept unele lucruri…nu sunt toate asa cum ne dorim si poate niciodata nu va fi! Insa cred ca Dumnezeu ne trece prin astfel de teste pentru a ne intari!
Te pup si iti multumesc tare mult!
Si eu am aceleasi principii.
Chiar daca uneori ma mai abat de la calea “cea dreapta” incerca sa imi revin cat mai repede. 🙂
Te pup!