Recenzie carte: Mulțumesc pentru amintiri – Cecelia Ahern

Bună, draga mea!

Am mai terminat de citit o carte și mă bucur să îți povestesc astăzi despre aceasta. Mulțumesc pentru amintiri a intrat la favorite pentru că mi-a plăcut povestea lui Joyce, deși nu este cea mai fericită. Ba chiar o cunoaștem printr-o întâmplare care îi schimbă viața în totalitate. Voi păstra cartea alături de altă preferată citită a Ceceliei și anume PS Te iubesc, despre care am povestit deja. Voi mai bifa și alte romane ale autoarei, pentru că vreau să văd cu ce mă va mai surprinde.

Totul începe în momentul în care Joyce pierde sarcina grăbindu-se pe scările de acasă și căzând. Îl cunoștem pe tatăl ei, care mie mi-a amintit de socrul meu – erau câteva amănunturi despre acesta care m-a dus instant cu gândul la bietul meu tată socru (Dumnezeu să-l ierte!). Și am început să îl îndrăgesc destul de repede pe bătrânel. Relația dintre cei doi este foarte amuzantă, pe alocuri enervantă, mai ales când el îi se adresează cu numele Gracie (fiind numele mamei lui Joyce, care a decedat în urmă cu 10 ani).

După ce Joyce își revine, începe să discute cu tatăl ei despre anumite lucruri de arhitectură, uimește pe toată lumea cu toate cunoștințele ei dobândite peste noapte, dar nu știe nici ea de unde știe atât de multe lucruri. Ba chiar descoperă că știe și puțină latină. Are parte de amintiri care nu-s ale ei și nu înțelege de ce visează mereu aceleași personaje, cine sunt acestea. În momentul în care se întoarce acasă, își dă seama că este momentul să se despartă de soțul ei. O căsnicie care nu mai era de mult una fericită.

Pe cealaltă parte îl cunoștem pe Justin, un tip deștept, pasionat de artă, dar teribil de speriat în privința donării de sânge. Și pentru că vrea să impresioneze pe cineva, ajunge să facă acest pas. Atunci când donezi sânge, nu ai idee la cine ajunge sângele tău, informațiile fiind confidențiale. În plus, sângele este separat – globule albe, globule roșii, trombocite. Justin donează exact în momentul în care Joyce are nevoie de o transfuzie de sânge, viața ei fiind în mare pericol datorită căzăturii.

Se pare că acest lucru îi aduce pe cei doi împreună, deși ei nici măcar nu se cunosc. Dar există un sentiment ciudat între ei, atunci când se întâlnesc, total întâmplător, la un salon de coafură, unde cei doi decid să se tundă. Din acel moment începe povestea să devină interesantă, pentru că cei doi au sentimentul că se cunosc, dar ei nu s-au văzut niciodată.

Cei doi ajung să facă mai multe lucruri necugetate și neînțelese de cei din jur. Joyce pornește într-o aventură în a-l cunoaște pe acel străin, de care se simte atrasă. Ale cărui amintiri nu-i aparțin, dar care are un sentiment ciudat de deja-vu. Justin își dorește foarte mult să afle a cui viață a salvat sângele donat. Mai multe nu vreau să dezvălui, însă deși un asemenea episod nu ar putea fi real (din punctul meu de vedere), am rămas în poveste până la final și Cecelia m-a surprins în mai multe capitole.

Povestea este ușor de urmărit, se citește repede, chiar dacă romanul are 350 de pagini. Chiar se pare că Mulțumesc pentru amintiri de Cecelia Ahern oferă magie, iubire și speranță.

Mulțumesc mult celor de la Libris pentru o lectură plăcută, la începutul acestui anotimp plin de culoare! Pe acest site există două variante ale romanului – aceasta, pe care o am și eu, cu o copertă cartonată și încă o variantă cu o copertă normală, necartonată. Ai citit cartea?

Mulțumesc pentru vizită! Cu stimă și drag, Lory!

Comments

comments