Recenzie carte: Femeile vin de pe Venus, bărbații de la băut
Bună, draga mea!
Dacă îți aduci aminte, am mai citit o carte a acestor doi comici – Mihai Radu și Simona Tache. Am început cu volumul 2, apoi am împrumutat și primul volum. Într-un fel mă bucur că nu am cumpărat această carte, pentru că am avut impresia că multe lucruri și poante se cam repetă, așa că amuzamentul nu a fost la fel de mare ca în “”, despre care am povestit deja pe blog (am lăsat și link către recenzie dacă ești interesată că o citești).
Am întâlnit și aici câteva glume faine, pe care le-am și menționat mai jos, dar e suficient momentan pentru mine o carte a celor doi autori. Nu spun că a fost o lectură rea sau o pierdere de timp și mă bucur totuși că am citit ambele volume. Cea mai amuzantă chestie din toată cartea, pe care am să mi-o amintesc mereu este aceea în care cei doi vorbesc despre Ikea. Acel magazin în care mergem foarte des și din care mereu avem ce cumpăra. O cutie mai mare, în care să punem alte cutii mai mici și tot așa. Faza a fost genială și mă regăsesc în totalitate în ea. Sunt sigură că nu doar eu mă regăsesc în mai multe faze din această carte.
*
“Dumnezeu, când a făcut pixul, a zis: “Iar pixul acesta trebuie să stea pe frigider!” Și, ca să fie sigur că pixul acela va sta numai în locul acela de pe frigider și niciunde altundeva în lume, Dumnezeu a făcut-o și pe femeie.”
*
“De mică, se uită ca totul să fie în regulă. La naștere, urlă mai tare decât restul pentru că nu suportă ca toate lucrurile din sala aia să fie asa, în dezordine, altfel decât le-a lăsat ea într-o viață anterioră, când era asistentă. Apoi, când mai cresc, stau toată ziua cu nasul în cutii, în debarale, prin sertare, căutând sau aranjând chestii.”
*
“- Iubito, crede-mă, operam pe cord, chiar n-am putut să-ți răspund!”, explică el, ușor iritat, când nevastă-sa îl întreabă de ce, timp de opt ore, a fost inabordabil pe cale telefonică.
– Iubitule, dar e două noaptea!, zice ea.
– Știu, iubito, dar a fost o urgență. Ce voiai, să las omul să moară?
– Sigur că nu, doar că ar mai fi o problemă!
– Care?
– Păi…tu nu ești doctor!
– Nu sunt?, se miră el.
– Nu, nu ești, deci practic nu prea ai cum să operezi pe cord deschis la două noaptea.
– Ai dreptate, iubito, nu prea am cum. Incredibil de bou pot să fiu! Cum de am uitat, drate, că nu sunt doctor??? M-am apucat ca tâmpitu să-l operez p-ăsta…Acum ce fac cu el? Să-l las așa și să plec, sau să-l termin? Să-l termini zici și să te sun după ce-l cos? Bine, hai că te sun în zece-cinșpe minute maxim. Pup.”
*
“O femeie vrea mereu să cumpere ceva de lemn sau de pânză, sau de lemn și de pânză care se găsește la IKEA și în care să pună un alt obiect pe care l-a cumpărat tot de la IKEA, dar care acum e aruncat în dezordine prin casă și nu-și găsește locul pe lume.
– Aaa, să vezi ce chestie am văzut în catalogul de la IKEA!
– O casă mai mare în care să punem tot ce-am cumpărat de la ei până acum? vine răspunsul tău.”
*
“Singura metodă prin care poți determina un bărbat să danseze e să-l convingi să bage un cui în priză. Dar, chiar și atunci, din păcate, dansează singur și doar breakdance. Multe femei au devenit lesbiene doar ca să aibă și ele cu cine dansa.”
Dacă vrei să citești ceva lejer, ceva care să te amuze și dacă poți accepta și umorul sarcastic, îți recomand unul din cele două romane. Sau ambele, dacă vrei tu. Ai citit cărțile celor doi autori? Cum ți s-au părut?