Recenzie carte: Femeia la 30 de ani – Honore De Balzac

Bună, draga mea!

“Femeia la 30 de ani” de Honore de Balzac era pe lista mea de cărți de citit de vreun an de zile, însă am așteptat momentul să împlinesc și eu 30 de ani, gândindu-mă că poate voi înțelege mai bine subiectul. Nu știu de ce mi-a intrat mie în cap faptul că eu trebuie să citesc această carte, dar era pe wishlistul meu de cărți de pe site-ul Libris și am găsit momentul oportun pentru a-i da o șansă.

Această carte face parte din literatura clasică și în cele 220 de pagini am citit despre viața lui Julie d’Aiglemont și despre destinul ei, despre suferințele pe care le-a avut în viața ei, despre lipsa de iubire, despre momentele ei în care și-ar fi dorit să nu mai existe, singura ei alinare fiind pe atunci, pe la 30 de ani, fetița ei – despre care chiar nu am înțeles dacă era făcută cu Victor, soțul ei, sau cu cel care o ajutase să scape de gânduri negre și care îi redase fericirea și bucuria de a trăi.

Acțiunea se desfășoară în secolul al XIX-lea, iar povestea începe când Julie era doar o tânără îndrăgostită de Victor, un colonel din armata franceză, despre care tatăl său îi spunea că nu este un om potrivit pentru ea, căci va suferi foarte mult dacă se va căsători cu el, căci coloneii și cei din armată nu au sentimente pure și sincere și nu ar ști să o iubească așa cum ea merită. Dar inima ei bătea pentru el, pentru Victor, cu care se și căsătorește până la urmă.

Viața Juliei este foarte diferită de cum spera ea când era tânără și îndrăgostită și dă vina pe societate, căci trebuie să ai grijă ce spune lumea, fiind soție de colonel. Mi-a fost destul de greu să citesc această carte, are multe descrieri din cultura napoletană care m-au pierdut puțin, dar au fost și câteva momente care îmi stârneau interesul și curiozitatea foarte mult, fiind interesată de urmări. Julie este o mamă greu de înțeles, ce intră într-o depresie și se izolează de toată lumea după ce omul care o ajută să fie fericită moare, pentru a-i salva onoarea.

Editura Polirom - Femeia la 30 de ani

“Profeticele cuvinte ale tatălui său îi răsunau din nou în urechi și cugetul o mustra că nu le prețuise înțelepciunea. De la acea nebunească neascultare i se trăgeau toate nenorocirile; și-adeseori nu știa care dintre ele îi este cel mai greu de dus.”

“Dumnezeu n-a făcut nici măcar o singură lege aducătoare de nenorociri; oamenii însă, adunându-se laolaltă, i-au falsificat opera.”

femeia la 30 de ani - Honore de Balzac

Tu ai citit această carte?  Ar fi pe placul tău o astfel de poveste, plină de mister?

Mulțumesc pentru vizită și nu uita că orice părere contează! Te pup!

Comments

comments

18 thoughts on “Recenzie carte: Femeia la 30 de ani – Honore De Balzac

  1. Suna bine titlul si descrierea…actiunea la fel dar parca ma sperie ca ai zis ca e greu de citit. :))
    Totusi am observat ca tocmai cartile mai greu de citit sunt cele care iti raman in minte pentru ca depui mai mult efort sa le intelegi.
    Probabil ca o voi comanda si o voi citi si eu.
    Pupici

  2. În ultima vreme mă cam axez pe lecturi care mă inspiră, îmi aduc o stare de bine și un plus de motivație. Nu mă sperie faptul că e greu de citit, însă din ce am înțeles, pare cam tristă (mai ales partea cu depresia). Nu sunt sigură dacă aș vrea să o încep acum.

    Să ai o săptămână grozavă, te pup!

    1. Revin cu o completare: chiar acum am observat că am salvat cartea în wishlist cândva. Înseamnă că, la un moment dat, tot mi-a atras atenția 😀

    2. De obicei si mie imi plac cartile cu povesti, romane de dragoste, dar si cele pentru dezvoltare personala. Si din cartile mai triste avem ce invata, dar trebuie sa ai o anumita stare sa o intelegi.
      Asemenea, multumesc mult!

  3. Am și eu cartea pe wishlist de ceva vreme, dar am tot avut mereu alte titluri care m-au interesat mai mult. Faptul că e greoaie mie-mi stârnește interesul, chiar dacă nu toate cărțile grele sunt neapărat bune și nici nu pot avea toate impact asupra fiecărui cititor, totuși consider că cele mai bune cărți nu sunt tocmai ușor de înțeles și digerat.

    1. Asa este!
      Conteaza oricum si starea in care te afli atunci cand citesti o carte. Pentru mine, aceasta nu a fost tocmai o alegere pe placul meu, desi am observat intr-un grup ca este foarte apreciata si recomandata ca fiind “De citit!” 🙂

  4. Chiar ar fi o provocare frumoasa pentru mine aceasta carte! Sigur o voi citi si eu la un moment dat! Trebuie sa ma uit mai atent cand intru pe libris pentru noutati in materie de carte. 😉

  5. Sa stii ca si mie mi se mai intampla lucruri ciudate in privinta cartilor. Foarte multe dintre ele nu ajung pe blog, dar ideea e ca uneori, vreau sa citesc o carte, dar nu am nici un …chef sa ii spunem?! Nu, nu e “chef”. Parca e un zid intre mine si acea carte.

    Asa ca treeeece timpul, pana cand intr-o zi, fara ca eu sa planuiesc ca uite, in seara asta termin sau incep sa citesc X Y carte, pur si simplu pun mana pe ea si nu o las din mana pana nu am ajuns la ultima pagina.
    Intamplarea face ca acea carte ma invata ceva la timpul si momentul potrivit.

    Am ani de zile in care nu am reusit sa citesc nici macar o carte scrisa de autorii mei preferati, pana am ajuns in luna ianuarie si am bagat tare cu cititul. Fara ca eu sa planuiesc acest lucru. Pur si simplu s-a intamplat.

    Simt ca subiectele pe care le-au atins acei autori in cartile scrise acum cativa ani, se potrivesc mai bine la persoana care sunt acum, si nu persoana care eram la momentul publicarii lor.

    Unele lucruri le facem si le zicem cand le vine momentul potrivit. Nu inainte, nu dupa, ci fix atunci cand trebuie.
    Ceea ce vreau sa spun e ca si eu am aceasta carte si mereu intind mana sa o citesc, dar parca inca nu a cazut acel zid dintre mine si ea. Asa ca astept acel moment potrivit in care ea va veni singura la mine.
    Ce poetic, nu? :))) Ai prins tu ideea lovelie :*

    1. Eu sunt de parere ca poti invata din orice carte ceva, depinde de cum interpretezi, de cum intelegi si cum te pozitionezi fata de aceasta.
      Nu mi s-a intamplat sa pun mana pe o carte si sa stau treaza pana sa o termin, oricat de mult mi-ar fi placut.

      Ca si tine, consider ca este importanta si varsta, pentru ca suntem diferiti de la an la an, crestem, ne maturizam, intelegem si vedem altfel lucruri.

      Sper ca daca o citesti, sa iti placa! 🙂
      Te pup!

  6. Nu am citit multe cărți ale clasicilor, însă am auzit de această lectură de câteva ori. Descrierile de care vorbeai tu mă pierd și pe mine uneori, de aceea consider că trebuie să am o anumită stare psihică pentru a putea să mă concentrez bine pe cărți de acest tip. Probabil când voi fi mai relaxată sau peste câțiva ani, voi testa și eu ceva de la Honre de Balzac.
    Mi-a plăcut mult setting-ul tău cu lalele. Am luat și eu ieri lalele proaspete și abia aștept să le pozez de zor.

  7. Au auzit despre această carte deseori, însă mi-a atras atenţia cu adevărat când mi-a fost recomandată de colegele de la servici. Am o colegă în jur de 50 de ani, care îmi spunea că a citit cartea în urmă cu mulţi ani şi a recitit acum. Şi spunea că ar trebui să citesc cartea la 30 de ani, la 40, la 50. De fiecare dată ai să percepi altfel povestea. Acum chiar sunt curioasă dacă e aşa…

    1. Asa este, cu siguranta. Este un lucru valabil pentru multe carti, cu siguranta! Si asta se intampla pentru ca vezi altfel, simti altfel poate si ai o alta perspectiva.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

* Checkbox GDPR is required

*

I agree

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Devino Beauty Influencer

https://www.farmasi.ro/loredanamanciu/register/beautyinfluencer