Recenzie carte: Cei plecați și cei rămași de Parinoush Saniee

Bună, draga mea!

Încep luna august pe blog cu o recenzie de carte a unei scriitoare care pe mine mă fascinează, mă uimește și mă face să vărs câteva lacrimi ori la final, ori pe parcursul lecturii. Am citit toate romanele scrise de Parinoush Saniee și toate mi-au plăcut. Toate au ceva aparte și dacă și ție îți plac romanele cu iz islamic, îți recomand această scriitoare.

Parinoush are 71 de ani, trăiește în Teheran și cărțile scrise de ea sunt traduse în zeci de limbi. În poveștile ei, scriitoarea descrie viața grea pe care foarte multe familii iraniene o au. Ceea ce înseamnă că noi, cei care astăzi citim romanele ei, ne putem simți recunoscători că avem libertate și trăim zile frumoase.

Citește și: Cel care mă așteaptă

Citește și: Tatăl celuilalt copil

“Cei rămași și cei plecați” este un roman care m-a impresionat, în care cumva m-am regăsit destul de mult, pentru că am și eu o parte din familie plecată din țară. Familie de care îmi este dor, care cumva parcă s-a înstrăinat. Și, citind acest roman, îmi dau seama că distanța poate face ca familile să se destrame. Fiecare din membri, fie că sunt cei de aici sau cei de departe, au impresii greșite despre ce se întâmplă în viața celorlați, despre sentimentele și luptele pe care fiecare membru le are.

Romanul lui Parinoush spune povestea unei reuniuni de familie, a revederii dintre o mamă și cei 6 copii ai săi, dar și a famiilor acestora, după mulți ani de separare. Deși emoțiile sunt mari la revedere, iau mesele împreună, diferențele de cultură, gândire socială și politică ajung să creeze discuții și divergențe.

În spatele acestor divergențe și diferențe, intră în joc și resentimentele legate de experiența trumatizantă a exilului. Tensiuni și povești nebănuite, drame tulburătoare, pe care ajung să le expună după câteva zile de locuit împreună într-o căsuță închiriată. Toate poveștile de viață pe care fiecare din cei 6 copii le expune mă uimesc, mă surprind și mă fac să mă gândesc la familia mea.

Mohammad care, la 19 ani a plecat în State pentru a deveni medic. Deși i-a fost foarte greu să învețe limba și să se adapteze, acasă nefiind nevoie să facă absolut nimic, acesta a reușit să se acomodeze. S-a căsătorit cu Caroline, pe care a pierdut-o, moment în care a rămas singur cu Michael. Deși medic și obișnuit datorită meseriei sale cu oameni care mor din diverse motive, acesta nu își poate ierta faptul că nu a fost alături de tatăl sau în ultimele clipe ale vieții acestuia.

Mahnaz a avut o viață frumoasă la început, fără lipsuri, fiind căsătorită cu un general. De nevoie, a trebuit să rămână în Paris, însă soțul ei a fost executat, aceasta trebuind să se descurce singură, cu 2 copii mici. Plângând seară de seară, imginanându-și că în casa părintească toți sunt fericiți și o duc bine, Mahnaz a început să simtă invidie și dușmănie, nefiind ajutată decât de fratele ei Mohammad, care încerca să o încurajeze mereu.

Mehdi nu și-a dorit niciodată să plece din Iran, însă de frica armatei, pe care nu dorea sub nici o formă să o facă, a fugit și a ajuns în Suedia, unde s-a căsătorit. La puțin timp după ce și-a format o familie, cei doi soți și-au dat seama că nu au prea multe lucruri în comun, așa că au divorțat, iar copii au rămas în custodia mamei.

Mohsen a fost cel care a fost alături de tatăl său și s-a zbătut ca acesta să fie îngrijit în spital, însă în vremurile acelea, era foarte complicat să fie internat, având în vedere faptul că spitalele erau arhipline de răniți. Invidios pe fratele său care era medic și o ducea bine, neștiind de fapt prin ce trecea acesta departe de casă.

Maryam, cea mai mică dintre copii, i-a văzut pe toți frații ei plecând, simțindu-se singură în propria casă, în propria țară. Dar își găsește liniștea sufletească în credință.

Nimeni însă nu vorbea despre Habib și Dokhi, fiica acestuia. Ce se întâmplă de fapt, este că Habib intră într-un grup politic și, în urma unei altercații, acesta își pierde viața. Interesant este și modul în care Dokhi ajunge în sânul familiei sale și, aflând toată povestea ei, am înțeles de ce are atacuri de panică.

Aș recomanda fără ezitare acest roman tuturor familiilor care sunt despărțite de kilometri și mări, căci îți poate schimba percepția asupra vieții, asupra gândurilor și presupunerilor pe care cu siguranță le ai sau le-ai dobândit. Găsești romanul pe acest site, la reducere. Ai citit acest roman?

Mulțumesc pentru vizită! Cu drag, Lory!

Comments

comments

8 thoughts on “Recenzie carte: Cei plecați și cei rămași de Parinoush Saniee

    1. Aceea este si prima carte de-a autoarei pe care am citit-o si mi-a ramas la suflet. Sper sa iti placa si aceasta, desi nu e la fel de dramatica precum cea mentionata de tine. Sau chiar nici ca Tatal celuilalt copil.

  1. Munca in strainatate ca varianta salvatoare din limanul incertitudinilor n-am inventatt-o noi, zicem ca fenomenul este recent, dar eu nu-l avd asa decat relativ de tara noastra.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

* Este necesara bifa GDPR

*

Sunt de acord

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: